The curios case of Benjamin Button
Probabil majoritatea dintre voi ați vizionat deja filmul The Curious Case of Benjamin Button, în regia lui David Fincher, SUA 2008, cu Brad Pitt și Cate Blanchett în rolurile principale. La fel am făcut și eu, ieri pentru a III-a oară deja, pentru că mi-a plăcut prea mult, deși povestea e tristă. La început am vizionat un trailer, însă a fost îndeajuns de convingător și am decis să văd filmul. Povestea a fost un success din prisma subiectului: înlocuirea cleor două etape importante din viața unui om, copilăria și bătrânețea. Filmul este inspirat dintr-o povestire a lui F. Scott Fitzgerald, care, la randul lui, a fost inspirat de remarca lui Mark Twain: "ce păcat că cea mai bună parte a vieții vine la început, iar cea mai rea la sfârșit...". După prima vizionare cuvintele nu-și mai aveau rostul, dar acum “se așează nestingherite pe o foaie albă de hârtie” la pachet cu rememorarea unor scene puternice din film, care lasă un ușor gust amar. Trailer The curios case of Benjamin Button
La început…
Filmul începe cu imaginea unei bătrâne pe patul de spital care îi povesteste fiicei sale povestea de dragoste a vieții ei, în timp ce aceasta din urma frunzărește un jurnal.
Se continuă cu imaginea unei familii perfecte până în momentul nașterii primului copil. Acest moment este considerat declinul familiei respective: mama moare la nașterea copilului, iar tatăl decide sa îl abandoneze pe treptele unei case de bătrâni. De aici și subiectul filmului. Bebelușul este abandonat pentru că se naște bătrân, e un monstru și se pare că tatăl nu este suficient de puternic să-și accepte destinul. De aceea și numele de The curios case, tocmai pentru că e straniu de curios cum așa ceva ar fi posibil. Un nou-născut cu trăsăturile unui om de 80 de ani, a cărui viața decurge în sens invers și în loc să îmbătrânească, el întinerește. E curios cum își poate trăi viața astfel și mai ales cum se termină totul.
Imaginea "micului monstru" înfășurat în scutece este unul din acele momente care îți taie respirația, numai la gândul că ar putea exista așa ceva pe pământ, dar stați că vorbim de un film totuși. Cu toate aceste scena în sine nu are cum să nu provoace repulsie ținând cont că bebelușul are fața brăzdată de riduri, pielea uscata, pete din cauza îmbătrânirii și incapacitatea de a merge într-o prima faza decât în scaunul cu rotile sau în carje.
Numele lui este Benjamin Button, rol interpretat de Brad Pitt. El întinerețte frumos pe zi ce trece. Astfel de transformă dintr-un bătrân ghebos în scaun cu rotile la varsta de 5-6 ani într-un barbat fermecator (40-50 ani), respectiv copil cu chip rebel (9-14 ani). Deși este abandonat de tatăl său, este adoptat de o femeie de culoare, care îl iubește ca pe propiul copil. Mediul în care va crește e unul prielnic, o casă de bătrâni în care toți sunt la fel și nu are cum să fie discriminat.Acolo învață să îi asculte pe ceilalți, să cânte la pian, să recite versuri și deasemenea ia parte și la aniversări, unde o va cunoaște și pe cea care avea să fie mai târziu mama copilului său.
Cum era de așteptat povestea capătă o nouă dimensiune atunci când în context apare o femeie, o poveste de dragoste. Numele ei este Daisy (Cate Blanchett), nepoata unei femei de la casa de bătrâni. Daisy devinde treptat tovarășa de joacă a lui Benjamin și este singura care observă că el este diferit; vede ce se află dincolo de o piele uscată cu multe riduri.
Nu știu dacă este redat foarte bine în film ce simte cineva care întinerește pe zi ce trece, în timp ce toţi cei din jurul său îmbătrânesc și-i pierde pe fiecare pe rând. Dacă mă gândesc mai bine și pentru Benjamin funcționează același ceas, al înaintării în viață, pentru că învață, descoperă totul pas cu pas, Vorbim în acest caz de experiența pe care o acumulează de-a lungul vieții sale. Difeerența o face aspectul.
Cunoaște prima dată dragostea în jurul vârstei de 30 de ani, atunci când se întoarce acasă după ce o vreme fusese plecat să prindă gustul vietii. Are o mica idilă cu o rusoaică care îl învață să mănânce icre negre și să bea votcă. Sentimentul reapare în momentul în care se reîntâlnește cu prietena sa din copilărie, acum o dansatoare de succes, o femeie emancipată, aparent dificil de păstrat, Daisy. Pentru un moment destinele celor doi par să se intersecteze și trăiesc împreună o frumoasă poveste de dragoste, care se concretizează cu un copil, dar totul ia sfârșit în scurt timp. 
În înțelepciunea unei adolescențe zbuciumate ia decizia de a renunța la tot pentru a nu-i îngreuna situația femeii iubite, pentru a nu fi nevoită să crească doi copii în loc de unul, fetița lor. Așa că preferă să plece înainte să devină o povară.
Lacrimogen? Poate.
Dramatic? Cu siguranță.
Plictisitor? Depinde cum privești lucrurile.
"You couldn’t raise the two of us" spune Benjamin, dar asta rămâne să descoperiți voi după vizionarea filmului, care nu ține mai mult de 3 ore. Unii ar spune că e mult, eu spun că merită!
"You couldn’t raise the two of us" spune Benjamin, dar asta rămâne să descoperiți voi după vizionarea filmului, care nu ține mai mult de 3 ore. Unii ar spune că e mult, eu spun că merită!
The curios case of Benjamin Button are 13 nominalizări la premiile Oscar (cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor în rol principal, cel mai bun scenariu, cel mai bun machiaj). Din distribuție fac parte: Brad Pitt, Cate Blanchett, Julia Ormond, Taraji P. Henson, Jason Flemyng. Regia este semnata de David Fincher (Zodiac, Panic Room, Fight Club) iar scenariul poartă amprenta lui Kelly Curley și Tom Reta.
Vizionare placută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu