19.04.2011

AC-iștii în acțiune

Săptămâna trecută am primit o invitație pe Facebook la un eveniment sportiv. E vorba despre a VII-a ediție a Olimpiadei AC, care s-a desfășurat în perioada 8-17 aprilie.
Momentul în sine a fost imortalizat cu un număr infinit de like-uri, comentarii și persoane care și-au anunțat prezența la olimpiadă (fie ca un simplu soectator, fie ca participant...dar între noi fie vorba, mai mulți înscriși decât rezerve care stau pe tușă).


 Olimpiada AC este organizată de Liga Studenților de la Facultatea de Automatică și Calculatoare, din cadrul Universității "Gheorghe Asachi" din Iași. E o competiție sportivă care îi îndeamnă pe ac-iști să-și lase calculatoarele în stand-by și să se destindă cu jocuri de biliard, tenis de masă, badminton și altele...cu mențiunea că acest efort le va fi răsplătit ulterior, în funcție de rezultatele fiecăruia.

Competiția a debutat anul acesta cu bandmintonul și tenisul de masă, care s-au desfășurat la sala de sport din Campusul Universitar "Tudor Vladimirescu" Iași, pe 7, respectiv 8 aprilie.
Ziua de 9 aprilie a fost una plină pentru organizatori. În primul rând pentru că deja vorbim de weekend și în al II-lea rând pentru că au avut loc mai multe jocuri începând cu biliard și continuând cu fotbal-tenis, bascket și volei. 
AC-iștii nu s-au oprit aici și s-au încumetat și la atletism, fotbal, volei, baseball, șah și table. 
Pentru fiecare sport în parte s-au acordat premii pentru primele 3 locuri, așa că "geniile de calculatoare" nu doar că au mai schimbat meniul și au dat la schimb calculatorul pe bâta de baseball , dar au fost și premiați pentru tenacitate și rapiditate.

Dacă ești student la AC și nu în an terminal, asigură-ți din timp un loc pe lista participanților la sporturile AC-iste de anul viitor, cu un simplu click.
http://www.lsaciasi.ro/oac2011.html

11.04.2011

"Un pumn" de artist

Câteodată oamenii nu sunt ceea ce pretind; de aceea trebuie să vezi dincolo de aparențe și la fel se întâmplă și cu arta.
Pentru mulți arta e sinonim cu siluete sculptate în piatră, picturi bine executate, fotografii la minut sau cu un grafitti pe zidurile periferice ale orașului. Puțini știu însă că orice lucru, fie el cât de mic și banal, poate deveni artă, mai ales dacă îți place ceea ce vezi/ ceea ce faci și dacă e făcut cu mâna ta.
Pentru cei ce vine din suflet e ușor de realizat, pentru cei din exterior e dificil de înțeles.


Clasicul < De ce? >
  • De ce nu putem numi artă  un desen în nisip sau o mâzgâlitură cu pixul pe o coală de hârtie creponată?
  • De ce nu putem  numi artă o baie de culori pe pânză, un punct pe o foaie, o serie de oblici care se bat cap în cap, dar care totuși transmit un mesaj?
  • De ce nu putem numi artă o bucată de material cu felurite tăieturi?
  • De ce nu putem artă un pumn de înregistări video, aruncate într-un colaj?

Răspunsul îl găsim în fiecare dintre noi. Depinde ce înțelegem noi prin artă.
Artist poate fi oricine, cu toții avem o vecină, trecută de vârsta a doua, care până nu demult împletea nepoților plovere; o soră mai mare, care din lipsă de ocupație  mai face câte un globen sau o prietenă care se ocupă de handmade...și pe mama care te surprinde cu rețete noi și uimitor de delicioarse. Oricum ele nu s-au gândit niciodată să-și spună artiste, dar nu-i nimic le spunem noi.
Arta nu trebuie aprobată ci înțeleasă; ea trebuie să-ți ofere un sentiment de bine și nu să te bage în ceață, trezindu-ți întrebări subite. Arta înseamnă în primul rând originalitate și pasiune și ce e mai important: nu are reguli și nici limite!

09.04.2011

"Bucate" de prietenie

Zilele trecute am redescoperit înțelesul cuvântului PRIETEN. 

Nu că nu l-aș fi știut dar acum am văzut dincolo de definiția în sine a termenului. Prietenul e omul care e mereu lângă tine, știe să te asculte, îți oferă cel mai bun sfat, te ajută, te sprijină în tot ceea ce faci. E acolo mereu pentru tine. Teoria o știați și voi, cu practica e mai greu.

De obicei ai anumite aspirații de la cei pe care îi numești prieteni. Obișnuiești să oferi totul și vrei să primești în schimb măcar pe jumătate și când spun totul mă refer la încredere, sprijin, sfaturi și mai ales timp. 
Astfel de prieteni sunt buni la casa omului, indicat e să ai mai puțini și buni decât mulți și fără rost.Într-adevăr mă număr printre cei care au amici cu nemiluita, dar prieteni de suflet mai puțini. Știți cum e, mai răruț că e mai draguț...dar e bine și așa decât deloc. Despre ei aș putea să vorbesc ore în șir, niciodată nu e prea mult și nu-mi lipsește timpul pentru a face asta. 
Ei....:
  • sunt în număr mic și pe cale de dispariție, dar mereu acolo când ai nevoie
  • știu să asculte fără să te certe și te sprijină în tot ceea ce faci
  • sunt dispuși să meargă cu tine până în pânzele albe, oricât de anevoios e drumul
  • uimesc prin maniera lor de a face față cu brio oricărei situații, care pentru tine e pe cât se poate de imposibil de rezolvat
  • au o voce caldă și un loc păstrat într-un colț al sufletului lor
  • își amână propriile probleme pentru a se ocupa de ale tale
  • nu se plâng niciodată că nu au timp pentru tine
  • nu stau pe gânduri când le ceri un lucru și cu atât mai mult nu te refuză


Lista mea pare un soi de pomelnic, dar vă spun din experiență că totul se cam adeverește la un moment dat. Cu alte cuvinte ei ne fac viața mai frumoasă!

Dar ce faci atunci când cei pentru care ești dispus să-ți împarți timpul nu sunt dispuși să și-l irosească cu tine?
Nu prea ai nici o opțiune, deja ești prins într-un lanț al dezamagirilor care îți lasă doar un gust amar. Păstrezi doar amintirile frumoase și ești mereu săritor să mai acorzi o șansă, să faci totul să fie bine...doar că iar faci greșeala de a acorda încredere și de a-ți aduna forțele pentru încă o fărâmă de răbdare. Dar până când?
Nu mai fi naiv, cazul e deja unul pierdut!

Și când credeai că nimic nu te mai miră, apar și ei, cei de la care nu ai mai primit vești de o bună perioadă de timp, cei la care nici nu te așteptai să-ți fie alături. Asta e încă o dovadă că ceea ce nu e neaparat vizibil nu înseamnă că nu există!
Și ei sunt acolo pentru tine necondiționat și știu cum să te surprindă de fiecare dată într-un mod plăcut, într-adevăr  își fac apariția când greul devine mai mare și ce e mai important e că sunt dispuși să petreacă ore în șir pentru a te binedispune, fără a cere nimic în schimb, eventual doar un zâmbet! Oricum aveți multe să vă povestiți.

Sunt convinsă că ați auzit de sintagma: "Prietenul la nevoie se cunoaște". Nu mint când spun că așa și este, e ca un soi de experiment prin care fiecare dintre noi ar trebui să treacă măcar o dată în viață, să vadă cine îi este aproape și cine nu. Ați fi uimiți să constatați că cei de la care aveți cele mai mari așteptări nu vor trece testul.
Noroc de prietenii adevărați, care nu te părăsesc când toate corabiile ți s-au înecat la mal!

Încearcă și tu un "Cântec pentru prieteni" - Compact.










04.04.2011

Ultimul Gând


În sfârșit bătălia dintre print și online se pare că s-a concretizat cu un rezultat...cel puțin în cazul ziarului Gândul. Din aprilie a.c. Gândul e doar la un click distanță, cu alte cuvinte  vorbim despre gratuitate, accesibilitate și confort. Las' că oricum n-avea românu' bani de dat pe un gând ci doar pe presa de scandal.





Asta ar trebui să fie un semnal de alarmă, pentru că așa vor ajunge să dispară toate ziarele noastre, pas cu pas vor migra spre online. Am ajuns să dăm foșnetul ziarului la schimb cu multimedia și în acest ritm vom ajunge prizonerii virtualului, care se scaldă în trafic. Desigur asta se explică prin prezenta criză peste care România nu mai trece, tot din cauza muritorului de rând, evident.

Bătălia asta între print și online e mai mult un soi de lupta între clasic și modern. Clasicul nostru mizează pe mirosul hîrtiei proaspăt ieșite de la tipar, iar modernul merge mână în mână cu tehnologia avansată și pulsează spre online. 

Nu uita dacă vrei să-ți menții statutul de cititor al ziarului Gândul trebui fii deținătorul unui smartphone sau a tabletei PC, nu există cale de mijloc!
Totuși până la îmbunătățirea situației financiare n-ar strica un click pe http://www.gandul.info/ !

02.04.2011

Never alone

Nickelback - "Never gonna be alone" 

Enjoy it!




http://www.youtube.com/watch?v=1GWQ-oDMG6g

Viața nu iartă slabiciunea!



Uneori tratăm viața ca pe un joc de puzzle, din care zilnic luăm cîte o piesă pentru a ne contura viitorul.
Dar tocmai că viața nu e un joc, ci o dură realitate. Știu, sună ca un clișeu dar e adevărat. Oricît de mult ne-am ascunde trebuie să admintem că am devenit niște marionete, păpuși fără viață, care se lasă conduse de ceilalți, așa zișii "stăpîni", care ne luminează viața, ba mai mult decît atît, ne vor binele! Ne amăgim zi de zi cu gîndul că viața și eternitatea momentelor frumoase merg mînă în mînă dar nici o șansă să coborîm cu picioarele pe pămînt. 

Viața nu te ridică, nu te învață, nu te ajută, nu te iartă, ci TU SINGUR trebuie să fii în stare să le faci pe toate. EA merge mai departe, trece peste tine așa cum trec și anii pe care acum îi regreți. În zadar însă, ei au apus de mult!
EA te calcă în picioare dacă nu ești îndeajuns de rapid și hotărît să-i faci față și te lasă în urmă. 
Ce e pentru tine viața?
Poate că răspunsul "corect" ar fi trebuit să vină de pe Google:  < Viața e ceea ce vrei tu să fie/ Trebuie  să o trăiești la maxim și să experimentezi la greu > într-adevăr smart enough to follow. Sloganurile astea ar avea un folos dacă ai ști ce vrei de la viață, dacă ai ști să o înfrunți cu capul sus și să o surpinzi tu și nu EA pe tine. Să stai la pîndă în fiecare minut și să o "ataci" cînd se așteaptă mai puțin. 

Ești slab de caracter?
Nu-i nimic, am o serie de variante care ar trebui să-ți spună dacă ești pe calea ce bună sau ar trebui să te naști din nou.
1. Ai încredere în tine!
1. Schimbă-te acum, cît nu e prea tîrziu!
2. Motivează-te cumva!
3. Ia viața ca pe o provocare căreia îi poți face față detașat!
4. Nu te lăsa călcat în picioare ci fii tu mereu deasupra tuturor!

Dacă nu mai e nimic de făcut atunci există și un plan de rezervă:

2. Nu-i nimic, ca tine mai sunt și alții!
3. Stai liniștit, ești iremediabil!
4. Stai acasă, nu avem nevoie de gîze pe teren!


În viață pornești singur la drum și la final constați că nu e nimeni acolo, la capătul tunelului, să te aștepte, așa că ești la fel ca la început, poate chiar mai singur, dezamăgit și lipsit de vlagă. Nu dispera, pentru că viața nu îi iartă pe cei slabi, care în loc să caute soluții își plîng de milă...ea îți lovește obrazul cînd te aștepți mai puțin, dar trebuie să fii suficient de puternic să-i întorci și celălalt obraz....la urma urmei ceea ce nu te doboară te face mai puternic, remember?

P.S.: "Viața nu iartă slabiciunea" (Adolf Hitler)