19.03.2011

Picanterii columbene


Tunete și fulgere în casa columbenilor de la Izvorani. Războiul dintre Moni și Iri atinge cote maxime, dat fiind faptul că la mijloc este custodia fetiței lor, Irina. Azi se ceartă, mâine se împacă, azi dau divorț, mâine se recăsătoresc, se înseală și apoi  iau de la capăt, tipic monden și penibil. Dar dacă publicul o cere atunci să facem tam-tam. Adevărul e că acum ce mai produc și ziarele câte ceva, pentru că se vinde la pachet cu Cancan-ul. Zgomot, scandal și "complimente" pe sticlă, asta citește românu’ de zi cu zi...până aici nimic nou sub soare.

Nouă e ecuația columbenilor care nu dă cu virgulă, așa cum suntem obișnuiți la cuplurile din România, ci dă cu punct. Se despart pe bune și-și mai războiesc și copilul, fiecare trage de Irina din toate părțile, dar se pare că ăsta micu are câștig de cauză. Vorba aia are un nume de apărat, multe zerouri în cont și clar multă influență asupra judecătorilor, atât de multă încât a lăsat-o pe Moni fără casă, fără mașină și fără bani. Moni a ieșit din viața soțului așa cum a și intrat: fără nimic....de fapt a ieșit cu un gust amar și cu vechiul nume, de Gabor.
Asta e ceva în genul, dă-mi înapoi toate cadourile pe care ți le-am oferit de-a lungul timpului, cu mențiunea că aceste cadouri sunt mai costisitoare. Irinel Columbeanu, care nu se încurcă în minuțiozități. 

 Mariajul lor a fost un un soi de contract între cei doi, Moni îi face un copil și Iri are grijă de viitorul dragii sale soții, doar nu era ca perechea unui om atât de influent, să rămână în anonimatul băcăoan.
Realiști fiind ce-i putea oferi ex-columbeanca fetiței ei dacă acum nu mai are nimic?
Iri a vrut un moștenitor și l-a avut. Preferabil era un băiat și a ieșit fetiță, dar încă mai are timp să profeseze! Esențele tari se țin în sticluțe mici!

Dar tot nu reușesc să deslușesc acest mister, ce au făcut cei doi, așa de impresionant, încât mă tot împiedic de ei zilnic la știri. 
Povestea lor a început frumos...ca și celelalte „povești de dragoste” ale lui Irinel Columbeanu. Un domn prezental atacă din nou, de această dată tocmai în Bacău, unde o găsește pe Moni. O tânără domnișoară suferindă de vedetism, iar el un mare om...de afaceri desigur, care a pornit de jos chipurile și s-a ridicat prin forțele proprii. Din punct de vedere sentimental și-a colorat fiecare anotimp cu câte o nouă achiziție feminină, cu vreo 15-20 de ani mai tânără ca el. Lista începe cu Romanița Iovan, Anna Lesko, Mariana Roșca (modelul Blanche din Suceava) și se oprește la Monica Gabor, pe care o ia de soție în 2006. Dar după cum se vede fericirea nu a ținut decât 5 anișori.

Și s-a mai dus un cuplu din lumea mondenă!


17.03.2011

Adventure, sweet adventure...


Last day...Day 6

Ne-am văzut, ne-am plăcut...
Așa a început povestea noastră și a „celor patru magnifici”. Nu aveau cum să nu-ți placă și să nu te sensibilizeze 4 cățeluși de câteva zile.
Așa cum am mai afirmat povestea lor e cu atât mai tristă cu cât au fost abandonați într-o pungă de gunoi și lăsați chiar lângă cășul de gunoi.
Cît curaj hah?
Nu mult, de fapt asta e dovadă de lașitate. Cine a făcut acest lucru nu era sufiect de matur, responsabil să le găseacă un adăpost măcar. Păcat...poatevestea lor ar fi fost cu totul alta și ar fi supraviețuit toți.
Da ați văzut bine...Bella este singura norocoasă.
Detaliile prea puțin contează acum, putem doar spera la o lume mai bună, de fapt nu cred că „a spera” este termenul corect în contextul erei noastre. Mai potrivit ar fi „să ne amăgim că putem avea o lume mai bună, că putem schimba lumea.
Și cum putem face asta?
Prin felul nostru de a fi, la urma urmei e gratis și nu costă să încerci. Dra dacă se va preconiza un rezultat am putea avea un semn de întrebare, pentru că tocmai ceea ce primește pe gratis este și cel mai spum!
Decât să ne pierdem timpul căutând soluții pentru o lume ideaă mai bine am începe să dăm noi înșine dovadă de această presupusă calitate.
Să încerci nu costă și nici nu e gratis!





15.03.2011

Adventure, sweet adventure...

Day 5

Bella a fost primită așa  cum se cuvine, cu multă căldură. Într-adevăr era deja un membru al familiei, un copil ce-i drept, către care se îndrepta toată atenția din casă. 
Trebuie să recunosc că acum cred în vorbele unui bătrân care spunea mereu că există o legătură special între „cei doi camarazi care străbat împreună al vieții drum”, cu alte cuvinte între un câine și stăpânul său. Am văzut asta la Bella. În brațele lui Mishu se liniștește, adorame, se alintă, așa cum încă obișnuiește să o facă înainte de a adormi.

A trecut deja o luna de când Bella e la el. De aproximativ o săptămâna a deschis și ochișorii și a început să și latre...ce-i drept în somn, dar e și acesta un început.
Încă nu ne-am clarificat dacă e de rasă sau nu, dar ce mai contează atât tip cât îți înseninează zilele, le face mai frumoase, mai pline de viață. Ce bucurie poate fi mai mare decât să știi că te ăntorci de la muncă, obosit și acasă te așteaptă cineva.
 Da într-adevăr sună ca un clișeu dar nu e și chiar de-ar fi cui îi pasă?
Alături de Bella fiecare zi ce trece e mai frumoasă, am simtit-o și eu pe pielea mea.






Adventure, sweet adventure...


Day 4

Revin la episodul în care și-a făcur apariția primul stăpân pentru cățelușul alb, care este de fapt o ea, Bella.
Pentru că persoana care s-a îndrăgostit de Bella imediat ce a văzut pozele cu ea este tocmai din din Botoșani și nu avea cum să ajungă în aceeași zi în Iași și pentru că a II-a zi se anunțase control în cămin am  ajuns de unde am plecat.

Obiectiv: să găsim pe cineva disponibil să aibă grijă de Bella peste noapte.
Până ne-am atins obiectivul nu a durat nici mai mult, nici mai puțin de 3-4 ore dar important e că l-am atins într-un final.

Adventura a continuat și a II-a zi când stăpânul botoșănean și-a făcut apariția. Credeți-mă când vă spun că între al nostru bun prieten Mishu și Bella a fost dragoste la prima vedere. A primit-o în viața sa cu atâta dragoste cum nu am mai văzut până acum. În el era un ameste de nerăbdare, emoție și  grijă pentru asta mică. Așa ca un frate mai mare să-i spunem.
Lista de cumpărături
-          seringă
-          biberon
-          lapte pentru pisici
-          multa dăruire, căci de asta a dat dovadă al nostru Mishu
  
Ei și abia de aici începe adevarata aventură pentru cei doi. Înainte de toate întâlnirea celor doi se concretizează cu o plimbare la Botoșani și un nou membru în familia lui Mishu.
And this is not the end!

13.03.2011

Adventure, sweet adventure...

Day 3

Revenind la mesajele care “curgeau” pe Facebook, în care utilizatorii își exprimau dorința de a vedea cățeii cu intenția de a le deveni și stăpâni trebuie să recunosc că am avut o mare dezamagire. Doar două persoane au venit într-adevăr a II- zi să-i vadă și unul dintre ei, cel mai  mic dar cel mai mâncăcios, a fost pe loc „adoptat”.
Acum mai rămăseseră doi, cărora trebuia musai să le găsim un adăpost pentru că în cămin nu-i mai puteam ține, dat fiind faptul că circula zvonul unui control.

Oricât de mult ne-am fi străduit nu aveam cum să mai găsim încă două persoane care să-i ia acasă așa că una din colegele mele de cameră a pornit în goana unuk stăpân, la propriu. A mers și a batut din casă în casă în speranța că se va găsi cineva care să-i vrea, dar fără prea mult succes.

Ultima încercare: la florărie.
Uneori locurile care nu au legătură direct cu ceea ce ne interesează se pot dovedi de-a dreptul interesante și pline de surpize. Da este exact ceea la ce vă gândiți voi, femeia de la florărie a fost deacord să-i ia acasă.
Așa că am putut răsufla ușurate după această goană după stăpâni, după o noapte în care nici una dintre noi nu a închis un ochi pentru că aștia mici făceau gălăgie, ba le era foame, ba frig plus că simțeau lipsa mamei și a trebuit să facem cu rândul și să stăm de veghe, să nu cadă din cutie, să-i hrănim.
Obositor dar plăcut!

12.03.2011

Adventure, sweet adventure...

Day 2

 

Următorul pas a fost să le găsim câte un stăpân așa că am intrat într-o nouă adventură, virtuală de această dată.
Etape: Telefon – Messenger - Facebook
Astfel am ajuns la conversații interminabile despre povestea cățelușilor la telefon, schimb de poze pe messenger și după îndelungi căutări am găsit și un stăpân pentru cățelușul alb.
Acțiunea noastră a continuat și pe Facebook, mai erau încă trei care așteptau să fie luați acasă. Așa că am uploadat câteva poze și în următoarele 10 minute albumul cu „cei patru magnifici” a primit pe puțin 20 de like-uri și comenturi. Ulterior a curs cu mesaje în care mulți își doreau să  vină să îi vadă.

Cum s-au concretizat aceste dorințe?

De ce să intrăm în detalii acum, când este și mâine o zi?

11.03.2011

Adventure, sweet adventure...


Day 1

Așa cum v-am promis am revenit pe același petec de hârtie.

Colega mea nu a putut rezista în fața cățelușilor adorabili și i-a adus în cameră. După cum ați putut vedea și în imaginea postării precedente trei dintre ei erau negri și unul alb.
La început am mers pe ideea că îi vom hrăni și mai vedem noi după ce și cum.
Instrumente necesare: cutie, plover, ouă, seringă, multă răbdare și dăruire.

1. Le-am schimbat dormitorul, am făcut schimbul între punga în care erau și o cutie cu un plover, pentru a se încălzi că și așa erau înghețați la frigul care era afară.
2. Am sunat un medic veterinar pentru a afla cu ce să îi hrănim.
Cu ouă crude, bătute și un strop de lapte. Poate vă întrebați de ce nu le-am putut da lapte de vacă sau orice altceva. În primul rând nu au voie nimic altceva în afară de laptele mamei cum se spune, laptele de vacă le poate cauza moartea, dar asta e valabil până deschid ochii. Ba mai mult am aflat că pentru a simula prezența mamei e necesară o sticlp cu apă caldă (căldura mamei) și un ceas (ticăitul e asemănat cu bătăile inimii).
3. Am cumpărat și o seringă ca să-i hrănim.
4. Dat fiind faptul că suntem 4 fete în cameră și ei erau tot patru, fiecare dintre noi a hrănit câte unul. Cel mai slabuț dintre ei spre surprinderea noastră mânca cel mai mult, iar cel mai grăsuț nu prea voia să ne onoreze cu prezența la masă. Dar mare vă va fi surpiza mai târziu.

Evident că după o masă caldă nu a urmat decât un somn dulce și profund, dar nu pentru mult timp.
Continuarea....mâine la aceeași oră, pe bulevardul unui petec de hârtie.